vin. iun. 18th, 2021
“Acest articol este proprietatea RecrutME”

În ciuda produselor fabricate industrial la nivel mondial, îl avem lângă noi pe meșterul pielar Leontin Călugăr. Atelierul său se află pe Strada Breslelor din Cetatea Oradea. La cei 53 de ani ai săi se implică în comunitate primind pe orice curios să îl învețe tainele meșteșugului.

Am stat de vorbă cu Leontin Călugăr despre arta meșteșugului și despre pasiunea, dedicarea și eforturile depuse ca să își îndeplinească visul vieții lui, acela de a crea. 

Ce calități credeți că trebuie să dețină o persoană ca să învețe ce știți dumneavoastră?

În primul rând trebuie să fie îndemânatic, să aibă viziune de ansamblu și să știe cum să realizeze o schiță. Aceste aspecte consider că sunt cele mai importante.

Credeți că tinerii din ziua de azi prezintă interes pentru așa ceva sau posedă calități ca să practice meseria? Aveți ucenici sau doritori să învețe acest meșteșug?

Copiii din generația aceasta sunt foarte inteligenți însă le lipsește manualitatea deoarece din școli s-au scos orele de lucru manual, cele care le îmbunătățesc îndemânarea. Majoritatea locuiesc la bloc și sunt interesați mai degrabă de internet. Momentan vine un băiat care termină liceul în curând, 3 zile pe săptămână pentru că a prins drag. Este îndemânatic și are viziune. Cei care știu geometrie și văd în spațiu au înclinații spre așa ceva.

Meșterul nostru creează, învață pe alții, expune și vinde spunând povești din alte vremuri, în incinta cetății Oradea, al doilea cel mai vizitat obiectiv din oraș. Spune că a avut momente frumoase cu mulți turiști români și străini trecându-i pragul înainte de pandemie. Vizitatori de zi, cum au  fost grupuri organizate de cercetași pe care-i învâță să creeze propriile brățări, și el se umplea de bucurie văzând acest entuziasm.

Spațiul unde aveți atelierul în momentul de față v-a fost oferit ca să fiți promovat ca și un talent local. După acest succes ați fost cumva contactat de autorități în vederea unui demers de predare a acestei meserii la o școală sau poate o fundație?

Directorul de aici mă susține punându-mi la dispoziție acest spațiu gratuit.  Și dorește să susțină meseriașii însă nu prea există doritori.  Tipul de produse pe care le fac eu sunt „foarte retro” – anii ‘30-’40, „foarte clasice”, care se potrivesc foarte bine cu muzeul, motiv pentru care am fost acceptat chiar a doua zi după aplicare.

Considerați că autoritățile au inițiativă, însă nu există persoane dornice să se implice în acest meșteșug?     Da, exact.

Trist, credem noi, și a trebuit să zăbovim puțin și la cauze. Așa că întrebarea ce se contura in dialogul nostru a fost : de ce? De ce nu mai sunt oameni interesați când, de fapt, am fi rari, unici, diferiți  – că doar asta dorim cu toții să fim diferiți.  Nu?  Dar nu a fost nevoie să formulăm întrebarea căci răspunsul a venit în concluzia următoarei întrebări adresate și am extras și subliniat din text acest adevăr grăitor.

                       “Toată lumea își dorește să câștige cât mai mulți bani în cât mai puțin timp.”

 

Mai cunoașteți pe cineva din breasla dumneavoastră sau faceți parte din comunități care să practice acest meșteșug?     De ce credeți că meseriile rare sunt pe cale de dispariție?

Nu, nu fac parte din astfel de grupuri. Mai cunosc persoane care practică – dar la alt nivel –  la prețuri mai puțin accesibile și mai de ,,brand’’. Cred că aspectul financiar este un mare dezavantaj. Toată lumea își dorește să câștige cât mai mulți bani în cât mai puțin timp. Nu toți doresc să își câștige traiul din asta. Eu nu pun preț pe bani neapărat, deoarece însuși procesul de creație îmi face plăcere și îmi aduce bucurie nespusă. Vin foarte mulți bucureșteni, timișoreni, clujeni, de pretutindeni și chiar cumpără foarte mult, motivul fiind prețul modest.

Despre creațiile lui vorbește cu mare drag, parcă legând o amintire de fiecare. Gențile, feblețea lui, sunt piesa de rezistență a colecției; ele chiar au o durată de viață foarte mare – până la 30 de ani, chiar și cu uzură zilnică. 

Aveți o piesă de care sunteți mândru și pe care o considerați unicat?

Toate sunt unicat, chiar dacă se aseamănă ca și formă – asta e slăbiciunea mea.

Aveți clienți fideli? 

Am și clienți fideli, sigur că da.

Aveți clienți care vin cu modelele lor? Există și persoane care pun accent atât de mare pe aspectul de personalizare încât să vă ajute în procesul efectiv de creație?

Există multe persoane care doresc să își creeze produse personalizate. Mulți vin cu modele preluate de pe internet iar eu le spun că nu pot să le copiez deoarece nu ar fi corect, însă pot să vin cu un design asemănător cu acela propus de ei. Unii vin cu schițe. De exemplu, am avut recent o persoană care mi-a adus o schiță, iar eu i-am realizat o geantă de care este foarte mulțumită.

Meșterul nostru are și sfaturi de îngrijire pentru orice piesă creată de el, pentru a le spori rezistența în timp. Oferă garanție pentru tot ce creează și repară sau retușează fără cost suplimentar.

Materia primă este piele groasă, piele de bovine 90%, pe care o coase cu o ață așa de tare încât “nu o poți rupe” cum îi place să se exprime. În Oradea mai sunt câțiva care furnizează această materie primă, dar majoritatea o aduc din Italia.

Cu gânduri grele despre viitor, dar fără regrete despre trecut, meșterul Călugăr este un om împlinit. Pasiunea cu care își croiește piesele unicat îl inspiră și la idei mărețe, căci este un om special și dorește să facă doar bine. Proiectul lui de viitor este să învețe persoane cu handicap locomotor să deprindă tainele acestei meserii, în acest fel poate își asigură o sursă de venit. 

Ce vi se pare cel mai frumos la această meserie încât v-ați întors de mai multe ori la ea? Dacă ați putea, ați schimba ceva?

Îmi place deoarece nu este un lucru monoton. Activitățile sunt variate: de la adus colete la realizat genți, borsete, rucsaci, portmonee, brățări. Nu este lucru pe bandă rulantă, și mă bucur de fiecare proces în parte deoarece fiecare creație îmi aduce o recompensă emoțională deosebită. Este extraordinar să îți privești produsul în varianta finală. Este un lucru de care nu m-aș putea plictisi niciodată.

Ați avea cui să dați mai departe această meserie?

Copiii mei nu sunt interesați de așa ceva. Sunt studenți ambii și mă ajută câteodată în vacanțe, în timpul liber. De regulă, sunt interesate persoanele mai în vârstă și am mai multe doamne care doresc să practice acest meșteșug, dar spațiul este limitat și nu există posibilitatea să primesc persoane tot timpul. Mie mi-ar plăcea nespus să pot să duc această tradiție mai departe. Ba mai mult, consider că ar fi o meserie extraordinară pentru persoanele cu handicap locomotor, deoarece se poate face din șezut și ar fi o sursă bună de venit.

Momentan nu am transpus această idee în practică deoarece nu am spațiul și dotările necesare, însă este ceva ce vreau să fac pe viitor. Am intrat în contact cu persoane cu dizabilități care au capacități extraordinare, majoritatea orbi sau infirmi, care au realizat lucruri mărețe și care sunt complet captivați de roadele muncii lor, privindu-și rezultatele cu bucurie deplină.

Atelierul de pielărie al artistului artizanal Leontin Călugăr poate fi văzut în interiorul Cetății Oradea. Spiritul lui primitor vă așteaptă la un pahar de vorbă oricând. Produsele lui sunt expuse la vânzare. Poate participați la un proces de creare a propriei brățări (dacă sunteți într-o vizită mai lungă prin Oradea).

RecrutME susține toate demersurile de promovare ale acestor personalități, si-i mulțumește meșterului Călugăr pentru amabilitatea și sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul acestui interviu. Este o inspirație pentru noi toți! 

 

https://recrutme.ro/pielaria-un-mestesug-cat-o-mie-de-cuvinte/?fbclid=IwAR3md9bw3F-PbuEqFNAs0YOSXva4IHbYxDoU4UAnuBzGpN_IdiQTFEB9Q-s

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *