mie. sept. 15th, 2021

Ghidul creat de inițiativa „Niște orășeni” reprezintă o radiografie a comunei Slătioara din județul Vâlcea din punct de vedere sociologic, antreprenorial, arhitectural și organizațional, menită să informeze eventualii orășeni despre ce oportunități le oferă localitatea în care doresc să se mute.

„Living outside the box” este o serie HotNews.ro despre oamenii care au ales un alt stil de viață decât cel convențional. De la orășenii care s-au mutat în autorulote, la cei care au lăsat orașele pentru viața la țară sau cei care trăiesc în așa-numitele „tiny house”, de doar câțiva metri pătrați, vom prezenta perspective diferite de viață altfel.

Când restricțiile pandemiei ne-au obligat să stăm exclusiv în casă, mulți orășeni au fugit de cei patru pereți în natură, în locurile copilăriei lor, la țară. Octavian Viorel este unul dintre ei. Bărbatul în vârstă de 42 de ani, soț și tată a doi copii, Amza și Gruia, și-a găsit refugiul în Slătioara, Vâlcea, satul unde-și petrecea toate vacanțele, în vizită la bunici.

Aici nu a stat degeaba, ci alături de consăteanul său, redactorul de la Dilema Veche Marius Chivu, au dezvoltat proiectul „Niște orășeni.” Împreună cu alți specialiști din zone conexe, au pus bazele unei cercetări, având ca studiu de caz fix satul în care locuiau – un ghid practic și util de relocare, care susține migrația din urban în rural.

Din apartament, la țară – trend susținut de pandemie

Valul nou de mutare de la oraș la sat, în pandemie, este un fenomen migratoriu inversat, întâlnit și în alte țări europene, așa cum spune Claudia Petrescu, cercetător științific la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, care a contribuit la proiectul „Niște orășeni.”

De exemplu, adaugă ea, în Franța, atunci când s-a instituit starea de urgență a doua oară, mulți dintre parizieni au plecat din oraș și erau cozi întregi de mașini la ieșirile din Paris. Este vorba de spațiul fizic în care cineva se poate mișca.

„În momentul în care acesta este limitat foarte mult, soluția a fost migrația temporară către mediul rural unde spațiul fizic de mișcare este mult mai mare. În plus, în cazul familiilor cu copii, apartamentele din oraș erau destul de mici ca și suprafață și a fost o alegere mutarea la țară pentru a le oferi spațiu copiilor de joacă și părinților pentru lucru”, explică cercetătoarea.

Cum suprafața locuințelor din România este destul de mică, cei care au avut posibilitatea să lucreze de acasă, și au avut unde să se mute în rural, au făcut-o.

Petrescu continuă și spune că trendul mutării va mai scădea, dacă oamenii vor fi nevoiți să revină fizic la muncă, iar copiii la școala fizică. Însă ceva s-a schimbat în mentalitatea lor, iar Claudia Petrescu este convinsă că din ce în ce mai mulți români vor alege să-și achiziționeze case în suburbiile marilor orașe, pentru a avea un loc de „evadare” în situații de criză.

Pe de altă parte, completează ea, o parte a celor care vor continua să lucreze de acasă, vor prefera mediul rural.

Un ghid creat din drag pentru comunitate

Octavian Viorel are 42 de ani și este expert în branding și comunicare, dar și co-proprietar al Pukka.ro. Pentru el, Slătioara este cel mai frumos loc din lume, descriere dictată de inimă, mai mult decât de rațiune.

Odată ce pandemia s-a instalat, aceasta i-a oferit șansa de a experimenta viața la țară cu tot ce înseamnă ea pe o perioadă de câteva luni, „de când nu dăduse mugurele în pomi până când a cules cu mâna lui merele mustoase.”

Nu s-a mutat definitiv la țară, ci locuiește și muncește în București, obligat oarecum și de școala celor mici și de serviciul soției. Fuge la sat ori de câte ori are ocazia, iar cele șase luni legate pe care le-a petrecut la țară, i-au întărit convingerea că viața de aici este plină, frumoasă, „cu un timp al ei mai molcom și mai plenar, în strânsă legătură cu natura și familia.”

Slătioara este o comună pe paralela 45, la jumătate distanței dintre București și Timișoara și a distanței dintre Târgu Jiu și Vâlcea. În perioada exilului din sat, din dorința de a face ceva pentru comunitate, de a repopula casele nelocuite și de a-și exersa deprinderile antreprenoriale acumulate în oraș, Octavian Viorel a avut ideea proiectului „Niște orășeni.”

Pasul următor, cronologic vorbind, a fost acela de a prezenta ideea prietenului său, Marius Chivu. Odată agreat planul, cei doi s-au dus să „pitchuiască” proiectul în fața primarului comunei.

„El ne-a asigurat suportul administrativ, iar apoi am prezentat ideea băncii Patria Bank, care a devenit susținătorul financiar al proiectului. A urmat strângerea grupului de cercetare, atragerea celor de la Viață de Freelancer și Lipa-Lipa, și am creat o emulație cu rezonanță la nivelul presei naționale”, povestește Viorel.

Sorin Romcescu, primarul localității Slătioara, a declarat pentru HotNews.ro că proiectul „Niște Orășeni” este important și a avut un impact pozitiv asupra satului, al cărui obiectiv este acela de a aduce orășeni către viața de aici.

„Odată cu acest proiect, satul s-a schimbat mult în bine și sunt orășeni care au venit și vin în continuare la țară, vin către noi. Este important”, spune primarul.

Întrebat dacă orășenii salvează satul, Romcescu spune că nu știe dacă-l vor salva, dar în mod cert îl ajută: „E vorba și de populare, iar în momentul de față încercăm să atragem cât mai mulți de la oraș la țară, asta este ideea. Și la sat, acum, oamenii au tot ceea ce le trebuie și ca infrastructură și ca modernizare și utilități, iar liniștea și aerul de aici îi determină să vină cel mai mult”, concluzionează el.

Cum te ajută ghidul de relocare să-ți fie mutarea mai ușoară

Ghidul creat de inițiativa „Niște orășeni” reprezintă o radiografie a comunei Slătioara din punct de vedere sociologic, antreprenorial, arhitectural și organizațional, menită a informa eventualii orășeni despre ce oportunități le oferă localitatea în care doresc să se mute.

Așa cum explică Octavian, proiectul reprezintă rezultatul cercetării de la fața locului și este un exemplu local, replicabil la scară națională, de cum ar trebui să se prezinte localitățile rurale pentru a atrage noi locuitori, antreprenori și investitori.

„Ghidul se adresează pe de o parte autorităților locale, pe de alta parte celor ce vor să se mute la sat. Suntem deschiși să oferim know-how și susținere celor ce doresc să îl replice”, spune co-inițiatorul proiectului.

Până în clipa de față, ghidul a avut peste 1000 de descărcări, iar feedback-ul primit este unul pozitiv. „Oamenii ne mulțumesc, ne pun întrebări, vin spre noi cu o energie bună”, adaugă Viorel.

„Cei care se mută la sat așteaptă să aibă un minim de confort”

Când vorbim despre mutarea la sat nu vorbim de obiective, ci de calitatea vieții, spune Claudia Petrescu. Așa cum explică ea, cei care se mută la sat, în mod evident se așteaptă la un minim de confort:

„apă curentă, canalizare, gaze și, mai nou, internet de mare viteză, precum și servicii publice – sănătate, educație, securitate socială, transport. În același timp, lipsa confortului din oraș este suplinită de existența posibilităților de petrecere a timpului liber în natură, de mâncărurile sănătoase etc.”

În privința așteptărilor, mulți au o viziune idilică, dar este important ca ele să fie cât mai realiste, precizează cercetătoarea. Înainte de mutarea la țară, completează ea, oamenii trebuie să aibă în vedere utilitățile existente, relațiile dintre vecini, calitatea serviciilor publice, calitatea infrastructurii rutiere și sociale, distanța față de cel mai apropiat oraș.

Studiu de caz: Slătioara

Slătioara a devenit localitatea vâlceană cu cele mai multe achiziții imobiliare, semn că proiectul „Niște Orășeni” a dat roade. Rezultatele sunt vizibile în mai puțin de un an și, așa cum spune Octavian, ei au făcut doar să expună ceea ce oamenii harnici ai comunei au construit în timp.

Satul este un exemplu de comunitate funcțională, sănătoasă, atât din punct de vedere administrativ, cât și la nivel de gospodari. Cercetarea făcută i-a determinat pe oameni să descopere că vremurile sunt benefice relocării: „internetul și curieratul micșorând distanțele, păstrând nealterați factorii pentru care ne mutăm la țară: apă, aer, natură, mișcare, muncă fizică, timp tihnit.”

„Satul românesc poate deveni un motor economic și social al României”

În viziunea lui Octavian, cei care vin la sat sunt ori cei care pot lucra de la distanță și aleg un stil de viață mai puțin alert pentru ei și familiile lor, ori cei care vor să dezvolte afaceri și să utilizeze resursele zonelor care-i adoptă.

O a treia categorie, mai spune el, este dată de cei care au ajuns la vârsta la care își doresc un trai liniștit asigurat de veniturile obținute la oraș. Co-inițiatorul proiectului recunoaște că într-adevăr vorbim despre un val de oameni care ajung de la oraș la sat, iar modul în care-l vom aborda, va genera energie sau va distruge.

Citește și: Mutarea de la oraș la sat, dincolo de imaginea idilică: cinci povești despre avantajele și dezavantajele unei astfel de decizii

„Satul românesc nu doar că poate fi salvat, dar poate salva România”, susține Viorel. Mai mult, el este convins că satul românesc poate deveni un motor economic și social al țării noastre.

Lucrurile s-au pus în mișcare, iar el oferă câteva exemple:

  • Ordinul Arhitecților din România a publicat ghidul de arhitectură zonală, la nivelul întregii Românii
  • Antreprenorești, parte a Repatriot, educă oamenii despre cum să pună în valoare resursele locale
  • Autoritățile locale, sub îndrumarea Uniunii Europene, lucrează pentru atragerea de fonduri și dezvoltarea mediului rural

 

Localnici vs nou veniți

Claudia Petrescu spune că, în satele românești, asistăm la o depopulare și îmbătrânire accentuată. Din acest motiv, nu crede că există ostilitate mare din partea localnicilor cu privire la cei nou veniți.

Viorel completează și susține că sătenii sunt bucuroși, săritori și încântați că satul întinerește, casele se primenesc, locurile devin lucrate și câmpurile cultivate.

El atrage atenția și spune că orășenii care se mută aici trebuie să aibă grijă să se adapteze tradiției și cutumei născute prin sute de ani de conviețuire, fără să „strivească corola de minuni a satului.”

Cercetătoarea spune că există și comunități închise, unde locuitorii vor privi cu suspiciune pe oricine se va muta în sânul ei, iar aici depinde cum reușesc noii veniți să se adapteze și să relaționeze cu ceilalți.

„Satul românesc are nevoie de geo-branding”

„Niște orășeni” susține migrația din urban în rural, iar Claudia Petrescu spune că este un lucru benefic, deoarece întreaga mișcare „a pus presiune pe autorități să schimbe lucruri și acești nou veniți au încercat să dezvolte noi soluții, să propună parteneriate pentru rezolvarea diverselor probleme.”

Octavian Viorel susține că satul românesc are nevoie de geo-branding, procesul în urma căruia o localitate/regiune comunică extern/intern:

  • unicitatea culturală și istorică
  • resurse ale zonei
  • viziunea de dezvoltare în viitor

oferind:

• strategie antreprenorială
• creștere în vizibilitate
• încredere în viitor

având ca rezultat final:

• atragerea de noi locuitori / antreprenori
• dezvoltarea producției locale
• atragerea de investitori

„Pentru o dezvoltare armonioasă, autoritățile locale au nevoie de a pune în aplicare un astfel de proces”, concluzionează el.

 

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24872987-studiu-caz-comuna-slatioara-ghidul-scris-niste-oraseni-despre-cum-muti-tara.htm?fbclid=IwAR1sdefWpnVmvUqI_G0cW8KBLRd5aZn9bDTmyNVeAje3zZtgKqbQa4dmxzM

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *