joi. aug. 5th, 2021

A reizbucnit în forță ideea că nu se știe ce face guvernul cu împrumuturile pe care le contractează într-un ritm susținut atât de pe piața internă, cât și de pe cea internațională. Zilnic, se aude afirmația că nu se știe ce se întâmplă cu banii împrumutați. O spun atât politicieni, cât și simpli cetățeni. 

A ajuns un loc comun să folosești automatismul: nu se știe ce face guvernul cu banii luați în contul creditelor. Există și variațiuni pe aceeași temă care merg pe ideea că există un interes ascuns pentru ca guvernele să se împrumute masiv. Se insinuează, de asemenea, că în joc sunt tot felul de comisioane.

De fapt, suntem foarte aproape de celebra vorbă a jurnaliștilor care spune „nu lăsa adevărul să strice o știre bună”. Așa se întâmplă și cu împrumuturile luate de stat. Este mai simplu să repeți o informație falsă decât să încerci să afli cum sunt cheltuite creditele luate de guvern. Nu ar fi foarte complicat, dacă, bineînțeles, ar exista o minimă dorință de a înțelege.

Astfel, o privire asupra execuției bugetare și asupra documentelor Ministerului Finanțelor clarifică multe dintre așa-zisele „necunoscute” ale împrumuturilor statului român. Pentru a fi mai sugestiv, ne vom raporta la datele anului 2020.

Așadar, pentru a calcula nevoia de împrumut a oricărui stat, nu doar pentru România, trebuie să adunăm valoarea nominală a deficitului bugetar cu împrumuturile ajunse la scadență în acel an. Logica este destul de clară: deficitul și împrumuturile scadente trebuie acoperite din datorii noi, pentru că veniturile bugetare nu sunt suficiente. Alte soluții nu există, cu excepția creșterii veniturilor sau scăderii cheltuielilor. Dar, acest lucru nu se poate întâmpla de pe o zi pe alta.

Concret, anul trecut, deficitul bugetar a fost de 102 miliarde lei, iar datoriile ajunse la scadență au fost de aproximativ 36 miliarde lei. În total, nevoia de finanțare pentru anul 2020, a fost de 138 miliarde lei, iar împrumuturile realizate au fost de 125 miliarde lei. Suma este cu adevărat foarte mare. Este așa cum a fost calificată, adică istorică, fără precedent pentru un singur an și poate fi calculată pe minut sau pe secundă. Dar, toate aceste calcule și calificative nu ajută la mare lucru. Nevoia de finanțare a rămas la o valoare ridicată și s-a putut rezolva doar prin împrumuturi.

Iată care sunt cele mai mari cheltuieli bugetare realizate anul trecut, conform execuției bugetare: asistența socială a costat 139 miliarde lei, adică pensiile, cheltuielile sociale și o parte din măsurile de susținere a companiilor și angajaților, pentru salariile bugetare s-au cheltuit 110 miliarde lei, bunurile și serviciile, capitol în care intră, în principal, medicamentele au costat 57 miliarde lei, iar dobânzile plătite au totalizat 14 miliarde lei. Toate aceste cheltuieli adunate reprezintă exact veniturile bugetului. Cheltuielile cu subvențiile, cu transferurile, cu finanțarea proiectelor europene și investițiile depășesc veniturile pe anul 2020.

Ar fi putut guvernul să reducă deficitul și, implicit, nivelul împrumuturilor? Era posibil, dar de unde să fi tăiat? De la salarii sau de la pensii? De la investiții sau de la măsurile de sprijin pentru economie? Complicată dilemă.

Desigur, acest calcul pleacă de la ideea că banii sunt corect reflectați de execuția bugetară. Dar, dacă lucrurile ar sta altfel, ar trebui să aflăm de la Curtea de Conturi. Instituția ne-a aruncat un pic de praf în ochi, printr-un control nerelevant realizat anul trecut, cu o serie de achiziții considerate ilegale, dar care înseamnă sume mici, 38 milioane lei, în comparație cu totalul cheltuielilor bugetare.

 

https://www.rfi.ro/economie-135999-duc-bani-imprumutati-platesc-salarii-bugetare-pensii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *